Primul GeekMeet românesc



Azi am fost invitat la Cluj-Napoca la al patrulea GeekMeet de-acolo. Am vorbit din nou despre Arabela. În premieră a fost invitat și prietenul meu Istvan Szakats, care a venit însoțit de colegă și soție, ambele întruchipate în Rarița Szakats. Au făcut o impresie foarte bună, atît ei cît și prezentarea lor.

Tot azi se mai celebrează două evenimente care au, în mod ciudat, ceva în comun. Este vorba de 150 de ani de la Unirea Principatelor Române, și... 25 de ani de Apple. Ce au ele în comun? Ambele reprezintă succesul zdrobitor al unei echipe de geeks vizionari.

În ideea asta, se poate spune că azi sărbătorim 150 de ani de la primul geekmeet românesc, de la hotelul Concordia din București, în 24 ianuarie 1859. (Pînă atunci am fi putut vorbi de geekmeet moldovenesc ori de geekmeet... țeararumânescian...)

De ce scriu cu î și nu cu â?

Încă se mai leagă de mine unii cititori și chiar ieri am fost interpelat cu ciudatul e 2009, de ce nu scrii și tu cu â ca toata lumea?

Refuz să fiu condus ca o oaie pentru purul interes financiar al cîtorva ticăloși. Insist să fac o schimbare doar dacă argumentele sînt convingătoare, iar în acest caz, voi demonstra că nu sînt. Demonstrația mea stă pe patru picioare, citește-le pe cele care te interesează.

1. Care "toată lumea"?!
Multe publicații cu tiraj național românești scriu cu î. De asemenea, multe edituri publică literatură scrisă cu î. Mulți autori arhicunoscuți scriu cu î. Nu dau nume ca să nu ocazionez comentarii de genul "pai bine bă, tu cu X te compari, care toată lumea știe că e *inserați expletivul preferat*?".

2. Ce treabă are anul?
Orice limbă de pe planeta asta evoluează spre simplificare (uneori pînă la extincția totală). Să complici o limbă înseamnă să dai timpul înapoi, nu înainte. Deci nu eu ar trebui să realizez că e 2009, ci tu ar trebui să realizezi că nu mai e 1890.

3. O mare țeapă națională.
Adoptarea în februarie '93 a grafiei cu â a reprezentat una din miriadele de țepe economice pe care țara asta le-a suportat și încă le mai suportă. Foarte pe scurt (și din nou, fără nume) niște șmecherași s-au gîndit să se îmbogățească de pe urma unui contract cu statul pentru re-editarea tuturor manualelor școlare din România. Deștepți băieți, nu? Vă dați seama că vorbim de o sumă exorbitantă. Chiar și așa, doar 1 lingvist al Academiei Române a fost de acord cu schimbarea. Tot restul academic lingvistic românesc a fost împotrivă, fără excepție. Dar de, nu e prima lege votată fără legătură cu voința poporului...

4. Nu în ultimul rînd, argumentele științifice.
Eu sînt lingvist amator. Totuși, chestiile de mai jos ar trebui să conteze pentru toată lumea.
  • Schimbarea a introdus un criteriu lingvistic aberant, inexistent în restul gramaticii române (adică importanța poziției unui sunet în cadrul unui cuvînt, fie în interior, fie la extremitate).
  • Schimbarea încalcă legea zero a ortografiei românești, conform căreia un sunet e egal fix cu o aceeași singură literă ori același grup de litere (cu anumite excepții notabile și explicabile). Adică, "se citește cum se scrie". Sau WYSIWIG, pentru programatori. Principiul ăsta e susținut de copii deștepți, atît de-ai noștri (Philippide, Densusianu, Ivănescu, Ibrăileanu) cît și de-ai lor (A. Meille, R. Lepsius, Alf Lombard).
  • Etimologic, litera î apare in poziții în care pe vremuri fusese un a doar în 31% din cazuri. În restul de 69%, acolo a fost fie un e, un i, o sau u. Deci adoptarea lui â ca înlocuitor e o tîmpenie și puteau la fel de bine să ni-l impună pe ô ori pe û...
  • Să susții că â dovedește latinitatea limbii noastre e o alta tîmpenie, și asta pentru că din cele 31% din cuvinte în care î chiar provine din a, mai puțin de jumătate au origine latină.
  • î e legat etimologic de i mai dovedesc și substantivele care suportă schimbarea la plural, de pildă cuvînt - cuvinte, tînăr - tineri; de asemenea, în vorbirea populară (care, se știe, rezistă cel mai bine la schimbare) sunetul i se transforma foarte des în î, ceea ce nu se poate spune niciodată despre a: țigan - țîgan, ține - țîne, ziua - zîua. Pentru fanii lui Eminescu, el rimează pe stingă cu plîngă. De altfel o grămadă de poeți clasici români rimează finalul -înd cu -ind, dar niciodată pe -and cu -ând ori cu -înd.


Cred că schimbarea doar de dragul schimbării e o idee proastă, dar să schimbi (strici!) ceva doar ca să se îmbogățească niște ticăloși -- refuz să fiu parte din așa ceva.

Sometimes A Great Notion

Season 4 of Battlestar Galactica just keeps getting better and better. Episode 13 was sheer genius. What incredible attention to details, what storytelling, what film-making!



Many shows get tired after a few seasons ("Prison Break" was just discontinued for that reason, also "Stargate: Atlantis") because their writers haven't been able to breathe life into the episodes, which just dragged on and on, having exhausted all possibilities.

Having gone past this point is a great achievement for the writers of BSG. Not only is their story still sound and interesting, but the latest developments have so smartly turned the tables that I can't help but take my hat off. Now *that* is how you tell a story.

When the ratings and the network threw a dare at them, they came back and said "Oh yeah? Take this then!" and just blew everyone over...

Using actors which are way above the -- let's say -- regular sci-fi shows standards, this show manages to talk to its viewers on a deep, emotional level. It's long gone beyond visual effects and explosions (though those are great and innovative, too). It's simply character development made interesting. It's simply like the actors are telepathically enhancing their characters to interact with the viewers.

If only I could be as creative throughout my life as they are for their show! :)