A Drastic Exchange


This morning my Samsung Galaxy S phone died on me. With a full battery, it wouldn't boot up. Not normally, not in recovery mode, not in safe mode, not in seek'n'destroy mode. Not with external power, not without cards in it. So I took it to the store to have it serviced.

And I bought a Nokia 5030 bar of soap instead.


As opposed to the Galaxy S, my new phone does NOT have:
  • 3G
  • camera
  • any data connectivity
  • not even USB
  • or Bluetooth
  • or infrared
  • touchscreen
  • a big display
  • GPS receiver
  • MP3 player
  • video player of any format
  • Android
  • Java
  • anything that supports installing anything
  • MMS
  • email
  • internet browser
  • WAP
  • dedicated support forums
  • SD card or support thereof
  • any internal storage to speak of
  • Swype
  • accelerometers
  • magnetic compass
But it DOES have:
  • metal
  • rubber
  • 20 days stand-by time (claimed, but even half that would be great!)
  • an internal radio antennae
  • a flashlight,
all these being things I've sorely needed in the past (well maybe not the radio ant in particular).

In any case, I can think of far more instances when I needed longer battery times or a flashlight, than Google Maps on my mobile.

Curious to see how long I can hold out? Well, so am I. Trial 1: type in a couple of hundreds of contacts :D

(And also, N5030 costs less than a tenth the price of Galaxy S.)

Nu stiu de ce esti un bou

5:27:52 PM alex_deva2002: hello...?

5:28:19 PM luvp28: hi

5:28:43 PM alex_deva2002: can i help you?

5:30:20 PM luvp28: bye

5:30:28 PM alex_deva2002: that works too :)

luvp28 wants your attention! (5:30:56 PM)
luvp28 wants your attention! (5:36:28 PM)

5:37:52 PM alex_deva2002: why do you keep buzzing me if you told me "bye"?

5:38:20 PM luvp28: sorry

5:38:33 PM alex_deva2002: for buzzing me, for telling me "bye" or just sorry in general?

5:38:37 PM luvp28: i dont know
5:38:37 PM luvp28: bye
5:39:51 PM luvp28: how are u

5:40:07 PM alex_deva2002: do you even know what "bye" means?

Esti un bou-cadou!

12:47:25 PM alex_deva2002: hello...?

12:48:00 PM philomena_appiah: hiiiiiiii
12:48:09 PM philomena_appiah: how are you doing?

12:48:24 PM alex_deva2002: fine, thank you
12:48:26 PM alex_deva2002: can i help you?

12:48:33 PM philomena_appiah: yeah
12:48:46 PM philomena_appiah: you are welcome

12:49:29 PM alex_deva2002: i'm welcome?
12:49:30 PM alex_deva2002: for what?

12:59:26 PM philomena_appiah: anyway what are you looking for?

1:00:16 PM alex_deva2002: you contacted me!

1:01:18 PM philomena_appiah: yeah
1:01:36 PM philomena_appiah: i saw your yahoo id from Netlog.com
1:01:54 PM philomena_appiah: and i was soo excited when i saw you

1:02:22 PM alex_deva2002: why?

1:03:12 PM philomena_appiah: becos i wish you are the gift from God set you to me

1:04:09 PM alex_deva2002: i'm afraid you're mistaking me for pizza or something

1:04:56 PM philomena_appiah: oh why?


1:05:27 PM alex_deva2002: i just checked and there's no pink ribbon around me...

Literatura clasica pe scurt

1. "Madame Bovary", de Gustave Flaubert. 778 de pagini.

O femeie care își înșală soțul cu:
  • cofetarul
  • lăptarul
  • farmacistul
  • proprietarul unei prăvălii de obiecte de croitorie
  • un vecin bogat
intră în depresie, înghite otravă și moare.


2. "Razboi și pace", de Lev Tolstoi. 1200 de pagini.

Un tînăr nu vrea să meargă la războiul unde Napoleon cucerește Moscova pentru că e îndrăgostit de o fată care apoi se căsătorește cu altul. Sfîrșit.


3. "În căutarea timpului pierdut", de Marcel Proust. 1600 de pagini.


Un tînăr astmatic suferă de insomnii pentru că maică-sa nu-l pupa la culcare. A doua zi (pag. 486, vol. 1) el mănîncă o prăjitură și scrie o carte. În aceeași seară (pag. 1344, vol. 4) are un atac de astm pentru că nici prietena lui nu-l pupă. Totul se termină cu un mare bal (vol. 7) cînd deja cu toții sînt bătrîni.


4. "Romeo și Julieta", de William Shakespeare.


Un băiat și o fată se îndrăgostesc nebunește dar familiile lor declară că asta e o dragoste interzisă. Cele două familii se luptă cu cruzime și sînt multe victime. Un popă are o idee tîmpită și tinerii îndrăgostiți mor cînd beau otravă în loc de somnifer. Sfîrșit.


5. "Hamlet", de William Shakespeare.


Un prinț care suferea de insomnie se plimba pe zidurile castelului și întîlnește fantoma lu' tac-su care îi destăinuie că a fost ucis de unchi, care se culca cu mama lui și că omul lui de încredere este tatăl iubitei sale, care între timp se sinucide cînd află că prințul i-a omorît tatăl. Pentru a se răzbuna pe unchiul care i-a ucis tatăl și s-a culcat cu maică-sa, prințul îl omoară pe unchi după ce a stat de povești cu un craniu. Apoi el însuși e ucis de fratele iubitei care a înnebunit și s-a sinucis.


6. "Oedip", de Sofocle


Un tîmpit nu ascultă de un orb, își omoară tatăl și o mănîncă pe maică-sa după ce i-a scos ochii. Pe chestia asta au apărut psihanaliștii care-ți dovedesc că tu mergi pe aceeași cale și îți scot ochii la fiecare ședință.


7. "Othello", de William Shakespeare.


Un rege tîmpit are un ticălos de prieten care se supără pe el pentru că nu-i dă un job de funcționar public și, ca răzbunare, îl convinge că nevastă-sa îl înșală. Regele cel tîmpit îl crede și o omoară pe regină. Imediat după aceea descoperă că ea nu-l înșelase, deci îl arestează pe ticălos și se sinucide.

A Tale of Fissure, Toilets and Plumbers

There's a white plastic pipe running from the toilet tank to the bowl and it's leaking.

I went round the bowl, had a knowing look, felt for the trickle of water, then expertly placed a plastic cup underneath to prevent the bathroom floor from getting uncomfortably wet, especially since the little rivulet on it obstinately avoided the drain and chose instead to cowardly escape under the tub.

Then I called the foreman of the team who had installed the fixture not 2 months earlier.

"I got a fissured pipe", I announced him.

He answered as if he'd carefully been monitoring the degrading plastic by satellite as the pipe left its Chinese manufacturer up until it had started leaking in my bathroom, and he'd been expecting my call for days.

"Yeap, they're crap", he said. Suddenly he'd forgotten that he had bought the thing himself, with our money, at his recommendation, from "the best household goods store in town". (Ambient)

"So. Wanna come have a look?" I inquired practically (that's called an anastrophe).

"Tell you what, I'll do even better. I'll pop in tomorrow morning, bring a better replacement pipe and a plumber from the team", he offered. I accepted at once.

The next morning the door bell rang and two handymen greeted me (after I opened the door). The foreman himself was not present and I asked why. They didn't know.

One of them went straight to the bathroom, knelt round the bowl, had a knowing look and expertly felt for the trickle of water, leaving grease marks on the guilty pipe. Then he stood up and wiped his hands on the front of his pants.

I waited expectantly.

"You got a fissured pipe", he announced me.

I blinked. Mentally I put both my hands over my mouth, where the words "no shit, Sherlock" were using a battering ram to break through my teeth and burst out.

A modern battle ram (courtesy of Wikipedia)

"I thought you were supposed to bring a replacement pipe", I remarked observing no such pipe protruding from their collective pockets.

"You're kidding! Where would I find a pipe like this?! No way. Tell you what, though," he conceded. "If you do find a pipe, give us a call and we'll pop back and replace it for you. How's that?"

He gleamed as if he'd offered me to live in Dubai on his expense for the duration of the reparations.

"Yeah, whatever." I mumbled and showed them their way out.

Organiarea salonului judeteana

Dragi prieteni, simpatizanți, antipatizanți și programatori Java,

Mergeam azi pe stradă și m-a pus Bill Gates să mă uit în stînga.

În stînga, ce să vezi: o vitrină. Și nu orice vitrină, de secănhen sau fornetărie. Vitrină făcută, mă-nțelegi, de profesioniști; mai exact, vitrina unui sediu al Asociației Artiștilor Plastici din Mureș.



În vitrină, un afiș. Frumos agățat, cu multă aplecare artistică, de o bucată de pefeleu, folosind 8 pioneze cu culori atent distribuite din poigné-ul vreunui Picasso local. Afișul se află lîngă o pictură înrămată și are un frate geamăn în vitrina alăturată.



Vă veți gîndi, cu siguranță -- "în sfîrșit! Un afiș făcut de profesioniști, de artiști adevărați, de floarea artei mureșene, o desăvîrșire a publicismului stradal" și alte tîmpenii. Ei, haideți să vi-l povestesc eu.

Afișul are un fundal galben-hepatită, pe care este reprezentată o foaie de tapet în degradé, artistic desprinsă la un colț. Sub colțul artistic desprins, frumos scuipată în programul de design grafic, găsim o paletă de culori puternic mîzgălită, pe care stau, magic suspendate, două pensule.

Peste foaia de tapet artistic desprinsă plutește o grămadă de text. Textul nu e pe foaia de tapet artistic desprinsă, ci plutește deasupra ei. Deci artistul a plasat foaia de tapet, a desprins-o artistic, și-a lăsat capul pe un umăr și a privit lucrarea printre gene, după care și-a băgat ceva în ea și a pus tot textul pur și simplu deasupra.

Care text începe apoteotic cu două greșeli, una mare cît o pălărie dintr-aia cu pene ungurească, și una ceva mai mică, dar pusă fix în fruntea afișului.

În speță, avem cu majusculă în mijlocul propoziției, cuvîntul "Organiează", sărăcit de o alveolară fricativă sonoră, că doar mere și-așa:


Dar, frați întru cetățenie, asta nu-i NIMIC față de însuși titlul articolului, esența dumnealui, principala sa raison d'être, întocmită cu un disprețuitor "románul nehéz" în colțul gurii. Ia clătiți-vă ochii în următorul titlu de 2.5 cm, roșu cu o delicată umbră treide neagră:


Exact. Artiștii mureșeni vă invită la salonul județeană de primăvară, să moară calu' dacă te mint, ember. Citesc, mă uit la sigla de pe frontispiciu, mai citesc o dată, scot telefonul, fac poză, citesc mai departe.

Car'va'zică, afișul mai conține două coloane cu nume de participanți, echilibrat despărțite în două tabere de către două imagini: una centrată cu trei mere, și una mai cîș, că așa-i artistic, cu o vază.

Ori poate așa-i tabloul, într-o parte -- artă modernă, tudom?

Restul greșelilor din această lucrare făcută de profesioniștii lui "lasă bă ca o facem noi și ieșim mai ieftin" par minore prin comparație, așa că le voi enumera fără prea multe comentarii.

Un spațiu furat de la "ai lor" și făcut cadou "alor noștri". Pentru ăștia care nu faceți diferența (hint: "ai noștri" apar cu prenume urmat de nume, iar ai lor invers, că doar minoritatea drepturi are), NAGYJOLAN e scris legat, spațiul fiind transplantat în prefixul Alexandrei Belciug.


Vernisajul -- atent accentuat prin folosirea cernelii roșii și acului de gămălie (adică: bold) -- a avut loc, se pare, nu în sărbătoarea legală și națională numită 1 Mai, ci într-o oarecare zi de sîmbătă, 1 mai.


Cei doi invitați spre a ține alocuțiuni sînt și ei artistic delimitați. Referentul, pe măsura rangului său de angajat al cejecepecete, beneficiază de fontul Arial, în timp ce muzeograful, a cărui încadrare nu mai justifică schimbarea de font, rămîne într-un banal serifat Times New Roman...


...și bine face, căci astfel scapă de ș-ul discordant al colegului său.


De alte lucruri nu mă mai leg, că am făcut destulă furtună într-un pahar cu apă.

În concluzie, artiști să avem frate, că Corel [sic] Draw szerkezet finom.

Telefon

Sună telefonul.

-- Alex, răspund.
-- Ah, mă scuzați, zice vocea.
-- Pentru ce?!
-- Păi aveam numărul ăsta notat.
-- Și de ce să vă scuz? Nu voiați să sunați la mine?
-- Da' cine sînteți?
-- Alex Deva, zic eu de bună credință.
-- Alex și mai cum?

Suspin.

-- Deva. Serios.
-- Aaa, nu, mă scuzați.
-- Nu-i nimic. La revedere.

Calculul pensiei

Altă chestie
E scoaterea la pensie
Astăzi eşti funcţionar
Însă mâine pensionar.
Poate te interesează
Pensia cum se calculează.
Ei, uite cum se calculează:
Din 35 de ani servici
Care vor fi socotiţi
Scazi primii ani de şcoală
Şi absenţele de boală,
Zilele de sărbătoare,
Orele suplimentare,
Plus un an şi patru luni.
Tragi o linie şi aduni.
Pe urmă împarţi la cinci, apoi
Ce-ţi dă înmulţeşti cu doi,
Scazi anul când te-ai născut,
Adaugi tot ce-ai scăzut
Şi la cifra ce-a ieşit
Pui un zero la sfârşit.
Anii pentru însuraţi
Se vor socoti dublaţi
Adică ani de război
Socotind că-n vremea asta
Te-ai războit cu nevasta.
La totalul obţinut
Pui trei zero la-nceput
Scazi anii de celibat
Ridici restul la pătrat
Şi-astfel într-o primă fază
Afli sumele de bază.
Apoi le extragi la toate
Rădăcinile pătrate
Şi la suma dobândită
Aplici cota cuvenită,
Care nu trebuie să fie
Mai mare de 5 la mie.
Din suma rămasă brută
Scazi 4 şi 8 la sută
Trei la mie la pompieri,
Impozitul pe averi.
Supracota respectivă,
Taxele pentru colivă,
Cinci la sută pentru dric,
Pe urmă nu mai scazi nimic.
Din totalul rezultat
Verşi 2/3 la stat
Şi restul ţi se cuvine
Nu ştiu dacă mă exprim bine!
Sună cunoscut? Cred și eu. Da' știți ce? Poezia e din repertoriul lui Constantin Tănase (1880-1945).

Matei Răzvan Deva


Born on Sunday, April 18th, 2010 at 21:43, weighing 3.45 kg (7.804 lbs) and measuring 52 cm (20.47 in). Now happily home.

Suunto Service vs. the World



My new Suunto X10 wristwatch broke.

Skipping over why it broke in the first place, I'll just say that I eventually decided to have it serviced.

This was a tough decision as I was almost sure that Suunto would reject my request, given that I'd got the thing from eBay (thanks, sis!) and it came with no warranty.

So I went to Suunto's website and followed the steps to register a problem.

I got an answer within a few hours (from a human) instructing me how to fill in a service request. And by "instructing" I mean I got a printable PDF with graphics even a monkey can understand.

I filled in a simple form, and I dialed a Romanian DHL number which Suunto also provided.

The next morning the yellow DHL dude rang the front door and I gave him the wristwatch. (Technically it's called a "wrist-top computer".) No original box, no warranty papers, no cables, nothing.

1 week later I got an email from Suunto apologizing that it'll take more than the promised 7 days.

A couple of days later I got another email with a DHL tracking link and then the yellow DHL dude rang again and handed me back the device like new.

Total effort: 5 minutes (filling a simple form, making a phone call).

Total cost: 0 (zero).

Conclusion: Suunto wins.

By comparison, having my Apple laptop serviced within warranty implied me going to Bucharest on my own budget, locating the Apple service center, making an appointment, explaining the hows and whys, having all paperwork inspected and wasting an incongruous amount of time and cash. Apple loses.

Yes, Macs rarely ever break. Yes, the Suunto device was new and the fault was not rare and it was obviously at their door. But that these things work is normal, not a merit. The true merit of a hardware vendor lies in how they deal with the abnormal events, like a break-down or factory faults.

In all my experience with serviced products, I have never been as satisfied as I am now with Suunto.

Mine is longer than yours

Given that I am shorter than the average male height at my age by about 0.055 m, and taking into account the relativistic effect of gravitational time dilation computed using the Schwarzschild metric, time flows slower for me than for most of you, because my brain is closer to Earth than yours is.

Therefore my observed second is longer than your observed second.

By how much? Irb gives me a factor of 1.39065833056035e-09, which means that during 50 years, I experience an extra 1.19279005562756 seconds compared to someone of average height.

Of course, that number is actually higher given that I live on the first floor and I lean down a lot to help my kid.

So if you play basketball and you live on the 10th floor and you fly a lot... sorry.

(Yes, of course I was talking about my second.)

Epitaf

De Liliana Mărginean, surioara mea de peste mări și țări. Lectură plăcută!

Ieșise de pe autostradă și mașina zumzăia acum fericită pe un drum de țară. Încă nu știa unde urma să ajungă, dar era doar o chestiune de timp. Radioul încă avea recepție bună, și-i dădea înainte cu cîntecele englezești la modă. Sau poate erau cântate de români, dar Dumnezeu îi mai știe în ziua de azi. Tot o apă și-un pământ. Nu înțelegea perfect, dar nu conta, făcea puțină gălăgie, atât cât să-l mai calmeze. Deși nu mâncase încă pe ziua de azi, nu ii era foame, și deocamdată depășise fără să se oprească toate restaurantele (in ultima vreme apăreau ca ciupercile dupa ploaie), cârciumile și prăvăliile din cale. În plus, ploua cu găleata și n-ar fi ieșit din mașină nici mort – plecase de acasă în trombă, nu tu umbrelă, nu tu pardesiu.

Încă era nervos, dar nervii cei mari se mai calmaseră după o vreme. Auzi, să-și scoată ochii pentru o oglindă!! Sigur, prietenii îl avertizaseră, dar el nu și nu, era îndrăgostit până peste urechi. Acum nici nu mai era sigur daca o fi fost chiar dragoste, mai mult infatuare poate, că frumoasă era dar s-a dovedit o proastă până la urmă. A stat cu ea din obișnuință si pentru sex – de ce nu, în fond putea să-i dea papucii oricând. Ca de exemplu acum, acum ar fi timpul, se gândi, și înjură în gând când una din roțile mașinii se poticni într-o groapă. Mama lui de drum.

De parcă scandalul inițial, cind s-a tăiat bărbierindu-se și a spart unica oglindă din casă cu un voleu de zile mari, dar absolut neintenționat, n-ar fi fost de-ajuns. Să nu mai vorbim de tăietura de pe față care SIGUR îi va lăsa o cicatrice, produsă de o bucată din oglinda care s-a prăvălit peste el cu greutatea unui păcat... Mama ei de viață! Și i-a spus atunci, să nu mai vadă oglindă in casă! Las că e bună si cea de pe masă, cu picior. Și de unde bani, când abia puteau trăi din bursa lui de student... Când colo, întors acasă de la doctor, unde i-au pus vreo cinșpe copci, cu fața umflată și încă enervat de penibilul situației, ce a văzut prima dată când a deschis ușa garsonierei?? Pe el, s-a văzut PE EL!! Dacă cineva își poate închipui așa ceva!! Luat pe neașteptate, pe moment a crezut că aveau musafiri. O clipă mai târziu s-a dumirit, când și-a văzut pentru prima dată fața lui frumoasă, nebunia fetelor, acum tumefiată si alterată fără scăpare... de speriat, nu alta!

Pleosc! Un val de apă îi lovi parbrizul și-l trezi din gânduri. Oare pe unde să fie acum? Cu gândurile astea, nu mai băgase de seamă pe unde umblă. Și drumul era gol, nici un om normal n-ar fi ieșit pe așa potop, așa că n-a dat de nimic să îi distragă atenția. Acum, însă, începu să se uite când într-o parte, când în alta. Unde Dumnezeu mă aflu?? Ei, na, parcă contează, când se va sătura de condus, se va întoarce și gata. Își întinse gâtul înainte si strânse din ochi să vadă mai bine – o barieră, dar nu-i nici o cale ferată! Un detur! Sigur, numa asta mai lipsea acum... bodogăni si trase o înjurătură printre dinți.

Deturul incepu surprinzător de bine, fără hârtoape, fără prea mult noroi, ba chiar de loc. Na, las că n-a fost tocmai rău că a ieșit de pe mizeria aia de drum pâna la urma. Mai relaxat, acum parcă și cântecul din radio suna mai bine. Ce zice, găuri negre in cer... dar la versul următor recunoscu melodia. În toane mai bune, își încordă corzile vocale – Shiiine on you craaazy diaaamond!! Bun Pink Floyd ăsta, sau o fi Led Zeppelin?? Ce contează, bun! Și las că vede ea la întoarcere, pân-aici i-a fost. Poate sa plânga pâna i se uscă lacrimile. La câte fete n-ar vrea să fie in locul ei... Cu gândul acesta in minte își pipăi fața – parcă nu-l mai durea chiar așa si nu se mai simțea așa umflată. Puțin mai înviorat, continuă să-și dea apă la moară... Și dacă nu i-ar fi spus!! O fi dat ultimii bani pe ea, pentru că de data asta cumpărase una de un metru jumate, de pus pe ușa șifonierului, și auzi tupeu, cică doar n-a luat altă oglindă în baie ca să poată întelege de ce e așa nervos! Păi sigur, că vrea să se oglindească toata ziua, si acum din cap până-n picioare! Foarte bine, să plece cu oglindă cu tot, că lui nu îi e de nici o folosință... mai ales acum. Iritat, se uită tentativ in oglinda retrovizoare – bună treabă au făcut la spital, nici nu se mai vede roșeața. Mai știi, până la urmă...

Hoooaaa! Frânele mașinii, apăsate brusc și pînă în podea, întâi stârniră o brazdă de apă după care mașina hidroplană, luând o traiectorie mai să calce țăranul ieșit în drum, la ocazie... Acesta sări speriat înapoi, sub adăpostul troiței de unde tocmai se ivise. Mama lui de țăran, da ăsta de unde a mai apărut?! se întrebă iritat. După un moment, în care încercă să-și liniștească inima ce o luase la galop, se întinse și coborî geamul din dreapta. Ce faci, bade, ai înnebunit?? Țăranul, speriat și el, își luă mâna de la gură. Apăi iartă-mă, domnule dragă, strigă, încercând să străbată zgomotul ploii, da io numa ce-am vrut să te opresc că nu-i chiar nimeni în pustietatea asta. Mă-i lăsa în mașină? Cu sufletul la loc, și fără să se gândească prea mult, îi făcu semn să vină. Mama lui de țăran, și mai are și desagi...

Omul își aruncă desagii pe locul din spate, și acum murat bine se aruncă pe scaunul din față. Să-ți deie Dumnezeu sănătate, oftă icnit, că mare bine mi-ai făcut! Cojocul de oaie mirosea mustit, iar desagii miroseau a rântiță. Grozav... Încotro? zise cu voce tare. Da numa aicea, preste deal, dacă faci bine. Ui acolo, nainte, ia-o la deal, și nu te scoate tare din drum. Înjură iar în gând și porni mașina. Dupa o vreme, se întoarse către bătrân și întrebă Pe unde umbli pe vremurile astea, bade, tu nu vezi că-i potopul?? Da io văd, da dacă nu i-oi duce la Anuța mea brănza de părăstas, crezi c-oi avea pace în casă?? Să-ți deie Dumnezeu sănătate, oftă icnit a doua oară, că mare bine mi-ai făcut! Da, mare bine, și-acuma încă un ocol...Fix acum, când parcă în sfârșit îl încerca un fior de foame. De i-ar crăpa oglinda-n două, că numai din cauza ei... Radioul suna surprinzător de bine... ai plâns după lună...continua balada. Bun cântecul ăsta. Lasă că o să oprească undeva în sat, mare minune să n-aibă si boutique. Din gânduri îl scoase țăranul. Da domnule dragă, zo ce-ai pățit, te-ai acățat în ceva? Da zo nu te doare? De-acum iritat din nou, își trecu degetele peste față. Parca copcile se simțeau mai puțin, dar răspunse în doi peri N-am nimic, m-am zgâriat un pic, mare brânză... Cuvântul îi răscoli sentimentul de foame, acum tot mai sâcâitor. Auzi, da nu știi tu vreun loc unde sa pot mânca ceva? Țăranul se gândi un pic. Ba știu dară, numa Duminica nici dracu nu ține prăvălie la noi în sat... Realizarea îl lovi pe neașteptate. Din bine-n mai bine!! Mama ei de viață, se gândi scrâșnind din dinți. Va rezista cumva pâna să se întoarca, doar n-o să-i ia atâta timp, nici cântecul de la radio nu se terminase de când a plecat...

Fojgăiala din dreapta lui îl făcu să se întoarcă și nasul aproape i se îngropă în cojocul greu mirositor al țăranului, care acum, întors din tot corpul, se întindea către locul din spate. Exasperat, lăsă să-i scape un oftat. Mama lui de țăran... Dupa ce cotrobăi bine prin desagi, acesta se întoarse inapoi în scaun, cu o bușitură, și cu un zâmbet încântat pe față. În mâini ținea o sticluță și o bucată de brânză. Ui aici, ia și bagă ceva în gură, c-apăi când om ajunge te-o pune Anuța la masa, zise zâmbind larg și arătându-și dinții surprinzător de sănătoși. Și te mai și oblojește, așa cum știe ea. Și țuica asta ți-o lua durerea cu mâna, numa-ncearc-o! Da, numai asta ar mai lipsi, să-l mai oprească si poliția, și băut, și cu țuica lângă el. Țăranul, parcă citindu-i gândurile, continuă Și nu-ți fă griji, că polițaiu nost îi dus de-acasa astăzi, și-i numa el în toata comuna. Haida, ia, și să-ți deie Dumnezeu sănătate, că mare bine mi-ai făcut! Ce mai conteaza, se gândi, la câte mizerii i se-ntâmplaseră într-o zi... atâta merită și el. Dar și când o ajunge acasă... Luă două mușcături din brânză - chiar bună. Și ploaia parcă se mai potolise, iar foamea parcă i se liniștise în mod miraculos.

Și mai mușcă de două ori, gândindu-se cât oare va mai fi până să ajungă în sat?? Țăranul îi ținea sticluța aproape, îndemnându-l din ochi. Așa că luă sticla si trase o înghițitură. Se înecă, tuși de cîteva ori și aproape pierdu controlul volanului. Mama ei de țuică! Bună, ce-i drept, atâta vreme cât n-o s-o facă lată. Fierbințeala lichidă i se strecură in corp și dintr-o dată parcă se simți mai bine. A avut dreptate batrânul, chiar că are efect! Și ca să adauge la starea de bine ce se prelingea în el, auzi din dreapta lui No ui aicea, că am ajuns. Du-te înainte pe stradă și oprește-te la casa aia verde, de subt culme. Vezi că n-o fost așa departe? Și haida înăuntru! Da, n-a fost departe până la urmă, se gândi luând încă o înghițitură. Bună țuica. Cu voce tare îi răspunse Lasă, bade, că eu nu mai intru, că-i timpul acum să mă întorc acasă. Chiar nu vrei? insistă țăranul. Văzând că nu are cu cine vorbi, oftă și-l întrebă de rămas bun Da de unde ești de loc? Acum mai trebuie să-i dea și socoteală, că n-a dat socoteală destul toată ziua... Eu o iau înapoi, pe unde am venit, răspunse scurt. Dar mulțumesc de tratație, adăugă, gândindu-se cu nerabdare la calea de întoarcere. De-acum puțin obosit, parcă nu mai avea chiar atâta chef de harță. Dar proasta tot dispare, cu oglindă cu tot... N-apăi înapoi nu te mai duci tu acuma, domnule dragă, că o ieșit valea mai dinjos și nici dracu nu se-ncumetă s-o treacă, așa învolburată cum e. Nainte, da, da nu inapoi, adăugă de clarificare. Simți cum îl iau transpirațiile și mai luă o gură de țuică... Mama ei de viață! Din bine în mai bine!! Probabil că expresia întipărită pe față vorbea de la sine, pentru că țăranul se grăbi să-l liniștească. Da nu-i bai, că dacă ieși din sat și te mai duci un picuț dai de-un drum, asfaltat, ce cotește către pădure si de-acolo tot la drumu mare ajungi, numa de-a ocolișu și fără să dai de vale. No, meri cu Dumnezeu și să-ți deie Dumnezeu sănatate, că mare bine mi-ai făcut!


Se simțea ușor, și palmele parcă abia-i atingeau volanul. Asta o fi țuica, se gândi, și mai luă o înghițitură. Foamea îl părăsise, și era tot mai bine dispus. Ba chiar începu să se uite în jur, constatând cu surprindere frumusețea împrejurimilor. Și se gândi, cu un sens de anticipare, la cum va fi viața lui odată scăpat de proasta aia. Fete noi, discuții cu băieții la o bere. Aia da, viață! Gândul la fete îi readuse degetele pe față, și cu uimire constată că nu se mai simțea aproape nimic iar durerea îi dispăruse cu desavârșire. Buni doctorii ăștia. Bun cântec. Și parcă înțelegea tot mai bine. Threatened by shadows at night, and exposed in the light/ Shiiine on you craaazy diaaamond!! Drumul o lua acum la vale, și cum ploaia se oprise cu desăvârșire, deschise geamul. Vântul îi flutura părul și-i mângâia fața, din nou frumoasă, cu pomeți înalți, și ochi adânci și triști.

Hop! În viteză, mașina sărise peste un dâmb și asta îl făcu să rîdă. Mama ei de viață, așa da! Se uită din nou în oglinda retrovizoare, acum încețoșată oarecum, și încercă să o șteargă cu mâneca. Degeaba. Acum, când în sfârșit ar fi avut ce admira. Mama ei de oglindă! Dar nu contează, viața-i era dupa colț, iar el se îndrepta vertiginos către ea. Paralela dintre metaforă si realitate îl amuză, pentru ca nu mai avea mult pâna la curba care urma să-l scoată în drumul mare. O vedea cum se apropie, mai repede și mai repede. Și nici nu trebuia să mai aibă grija mașinii, pentru că, evident, deși nu mai atingea nimic din interiorul ei, ea continua înainte. O vedea cum fuge sub el, și cu un ultim gest, încercă să mai prindă o frântură din fața-i frumoasă, dar oglinda fugea prea repede înaintea lui, și cu un zâmbet, renunță. Mama ei de oglindă!

A doua zi, în timp ce conducea înapoi, polițaiul comunal găsi o mașină trasă pe marginea drumului, chiar înaintea curbei ce urca către sat. Era o mașină goală, cu motorul rulând, iar pe măsură ce se apropia, din radioul dat la maxim putea auzi un cântec, și se surprinse fredonând Come on you target for faraway laughter/ Come on you stranger, you legend, you martyr, and shine!

Acasă, Leonora se pieptăna cuminte în oglindă.

-SFÂRȘIT-

Raspundem spammerilor... episodul 2

Dragă Carmen,

Sînt disperat. Nu știu ce-i aia "ofertă pr pagina web"! De cînd mi-ai scris mă tot gîndesc, oare ce să-ți răspund? Nu știu cine ești, nu știi cine sînt -- cred că e un fel de lege nescrisă ca un spammer să nu-și cunoască niciodată victimele -- dar îmi scrii și îmi ceri părerea în legătură cu chestia asta numită "oferta pr pagina web". O fi o ofertă de PR? Te oferi să-mi faci publicitate, ca amărîtul de dinaintea ta?

Aaaah, m-am prins. Ai vrut să scrii că ai găsit-o pe pagina web respectivă, dar ți-au fugit degetele. Normal, cînd trimiți un email la 640.000 de oameni, cui îi pasă.

Dar... "oare o exista ceva mai interesant?"

Chiar, ce poate fi mai interesant decît un DVD blank și acumulatorii R3? Viața mea duce lipsă de astfel de lucruri interesante, așa că mă gîndesc să-ți comand prin curier rapid 1000 de pachete de mape pentru CD-uri. (Dar atenție, sînt mult mai mult decît simple mape pentru CD-uri!! Sînteți gata? Bomba: poți pune și DVD-uri în ele!!!!!111) Absolut senzațional!

Vă întrebați poate -- cum am făcut-o și eu -- de ce am început adresîndu-mă cu "tu" și acum am trecut la "sînteți"?

Nu te întrebați? Nu vă întrebi? Nimic...? Mda...

Sigur că mă interesează toate produsele "de mai sus", dar și altele similare. De pildă, DVD-uri R6, încărcătoare "dublu alb" și acumulatori blank dar rewritable! Neapărat să fie cu uscare rapidă a vopselei. V-aș întreba, ai dintr-astea?

P.S. Aș suna la numărul ăla de telefon dar nu pot nicicum să formez pe "o" și pe "i".

P.P.S. Dacă mai primesc spam de la dumneavoastră, voi face o plîngere la Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații, care are puterea legală să îți aplice o pedeapsă pentru spamming. Așa că fiți deșteaptă! Schimbați adresa și numărul de telefon la fiecare spam pe care-l trimiți...

On Feb 15, 2010, at 3:53 AM, CARMEN wrote:

Am gasit o oferta deosebita pr pagina web http://sites.google.com/site/superofertebiz/ . Tie cum ti se pare?
Oare o exista ceva mai interesant?

CD R80 blank diverse marci (Memorex, Imation, estelle, etc)
CD R80 inkjet printabile strat "dublu alb" (contrast inalt, uscare rapida a vopselei)
DVD R blank si DVD RW
DVD R 8.5GB Double Layer
DVD R Light Scribe
DVD inkjet printabile strat "dublu alb" (contrast inalt, uscare rapida a vopselei)
Discuri Blu Ray BD R si BD RE
Carcase CD si DVD (slim si groase), plicuri pentru CD, mape pentru CD si DVD
Acumulatori R3, R6, R14, R20, 9V
Incarcatoare pentru acumulatori (inclusiv super-fast si universale, portabile, etc)

Daca va intereseaza produsele de mai sus sau produse similare atunci va rog sa dati un reply cu subiectul "Vreau alte detalii".
Pentru contact sunati la O754.52.I3.38

Raspundem spammerilor...

Normal că nu tuturor, dar apare cîte unul atît de patetic încît merită.

Spam original:

buna ziua ,

Numele meu este Paraschiv Liviu, sunt manegerul unei firme de web design si publicitate online - offline , ma adresez catre dumneavoastra cu acesta oferta pentru optimizarea mai BUNA a pagini dumeavoastra in motoarele de cautare google, hotmail, yahoo, firma noastra poate inscrie site-ul dumneavoastra in 800 de directoare ROMANESTI , acestea ajuta pentru cresterea page rank -ului. Ceea ce o sa va aduca mai multi potentiali clienti. Deasemenea putem reface "Design - Redesign" complet s-au partial pagina web a dumneavoastra [ex:] paginamea.ro ori sa venim cu imbunatatiri ale paginii. cuvinte cheie [ex.] ( pizza , livrare gratuita , meniu pizza, ), cuvinte META , BANNERE , LOGOURI , promovarea pe cele 800 de directoare ROMANESTI conform nisei site-ului.
punem la dizpozitie o baza de date . "aceasta fiind neoficiala" de 650.000 emailuri din Romania [firme - persoane fizice] unde putem trimite newslattere anuntand oferta dumeavoastra.
- Liviu-Design.com - va ofera urmatoarele servicii, web design, hosting (gazduire), si optimizare pentru motoarele de cautare google , yahoo , hotmail (SEO). Servicii complete web si promovare online sau offline mentenata, flyere, logouri, . Creare de identitate organizationala. --

pentru mai multe detalii va rugam contactatine pe email: contact@liviu-design.com ori tel: 0732.574.728
cu stima Paraschiv Liviu .
Răspunsul meu:

Salut Liviu,

Am să-ți spun de ce nu faci bine.

1. Mi-ai trimis acest mesaj complet nesolicitat, ceea ce e ilegal.

2. Daca tot ai trimis mesajul, l-ai facut să vina de la o adresă inexistentă, dîndu-ți apoi adresa reală în mesaj. Asta e o tîmpenie, nu?

3. Scrii cu greșeli. Greșeli mari, atît de ortografie, cît și de gramatică, dar și de semantică. Nimeni nu te va crede vreodată că ești în stare să faci tot ce spui că faci, dacă tu nici românește nu știi să scrii. Cine ar vrea să cumpere de la tine un site sau un banner plin de greșeli?! De exemplu:

  • Ai inceput formula de adresare cu literă mică.
  • Corect: "manager", nu "maneger".
  • Nu există o "optimizare mai BUNA", și încă scris cu majuscule și îngroșat. Optim, prin definiție, înseamnă cel mai bun.
  • Ai scris "pagini" în loc de "paginii".
  • Hotmail nu este un motor de căutare. Dacă nici atîta nu știi, cum vrei să te cred că-mi poți "optimiza pagina"? Probabil te referi la Live Search (Bing).
  • Ceea ce vrei tu să "optimizezi" nu e "pagina în motorul de căutare", ci rangul pe care un site îl are ca rezultat al căutărilor. E cu totul altă treabă.
  • Oferi o "optimizare" și apoi spui "acestea ajuta..." Care "acestea"?
  • "De asemenea" se scrie despărțit.
  • "Design - Redesign" nu-s nume de căței, să le scrii cu majuscule și între ghilimele.
  • Ai scris "s-au" în loc de "sau", deci ai cam chiulit în clasa a patra.
  • Ai scris [ex:] între paranteze, fără niciun sens, de mai multe ori.
  • Care e diferența între cuvinte cheie și ceea ce tu numești cuvinte META?
  • Ai scris "dumneavoastra" fără un "n".
  • Un banner ori logo nu au nicio relevanță pentru motoarele de căutare.
  • Nu există fix 800 de "directoare ROMANESTI", asta e o invenție de-a ta.
  • Conform cărei "nișe a site-ului"? Dacă site-ul meu nu e deloc de nișă?
  • Începi fraze cu literă mică. Pui semne de punctuație după spațiu.
  • Se scrie "newsletter", și ce oferi tu este absolut ilegal. Întreabă-ți avocatul.
  • Ai scris greșit "mentenanta".
  • Pui aiurea virgulă, punct, după cum îți vine la mînă.
  • Scrii propoziții fără predicat și le închei grațios cu două liniuțe.
  • Ai scris "contactati-ne" greșit, fără cratimă.

Știu că nu vei face asta, dar te rog să ștergi adresa mea de mail din "baza ta neoficială de date". Dacă mai primesc spam de la tine, voi face o plîngere la Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații, care are puterea legală să îți aplice o pedeapsă atît pentru spamming, cît și pentru comercializarea serviciilor de tip spamming. Eu zic că decît să le plătești lor o amendă, mai bine investești banii revenind la școală în clasa a treia.

Sper ca următoarele tale inițiative de marketing să fie mai corecte atît din punct de vedere profesional, cît și etic, legal și gramatical.

Sănătate,

Alex Deva


Ia să vedem cu cine avem de-a face. Site-ul "firmei" care vrea să ne vindă chiar servicii de web-design arată așa:


Ungurii ne dau o noua limba oficiala

Adică limba maghiară, în așa-numitul Ținut Secuiesc.



Să vedem.

"...limba maghiara este limba oficiala in Tinutul Secuiesc, avand un statut identic cu limba oficiala a statului..."


Ce face?!

"Autoritatile publice din Tinutul Secuiesc asigura folosirea oficiala a ambelor limbi, adoptand actele normative si creind conditiile care asigura deplina egalitate a celor doua limbi".


Mai departe...

"Orice cetatean cu domiciliul in Tinutul Secuiesc are dreptul sa foloseasca liber si in aceleasi conditii ambele limbi, atat in scris, cat si oral"

Dar, hopa! Există...

"...liste a (sic) funcţiilor publice care se pot ocupa numai de către persoane care cunosc ambele limbi"

Știrea zilei în capitală însă? Cică s-au înzăpezit cîinii vagabonzi. În alte știri de maximă importanță aduse de alde Andreea Esca, baba se piaptănă.

Reacția pe care o prevăd? Probabil cea cu care m-am întîlnit vorbind despre lucrurile astea cînd locuiam în București, adică un plictisit "hai mă că exagerezi, așa ceva e imposibil" și nici măcar un gînd ulterior de genul "băi, dar dacă chiar o să ajungem minoritari în țara noastră?!"

Spune-i unui bucureștean că atitudinea sa nepăsătoare la știrile astea e principala armă împotriva lui și-a noastră, și-o să-ți rîdă-n nas: "hai mă nene mă leshi cu vrăjealile.."

[în presă aici]

Politica

M-am prins cam cum e cu politica noastră. Ia să vedem.

Dacă ar găsi un portofel plin de bani pe stradă...

  • Adrian Năstase l-ar lua, ar căuta adresa proprietarului, apoi i-ar intra noaptea în casă și i-ar fura și restul banilor; că dacă umblă cu atîta cash la el, înseamnă că mai are o grămadă acasă. După aia l-ar da în judecată pentru calomnie și ar striga că Băsescu a furat de fapt portofelul și i l-a lăsat dinadins pe stradă.
  • Crin Antonescu l-ar lua, ar căuta proprietarul și i l-ar înapoia cu condiția ca acesta îl înjure pe Băsescu. Proprietarul l-ar lua apoi la pumni pe motiv că nu a auzit niciodată de Crin Antonescu.
  • Mircea Geoană s-ar împiedica de el și ar cădea în nas. Imediat, 100 de colegi ai săi de partid s-ar arunca peste el, ar rupe portofelul în bucăți bătîndu-se pentru banii din el, i-ar lua și banii lui Geoană și ar pleca acasă simțindu-se foarte mulțumiți de activitatea politică din acea zi.
  • Traian Băsescu l-ar lua și ar investi banii în diverse chestii, obținînd profit din care ar beneficia atît el personal cît și o oarecare parte a poporului român. După aia (un an, doi) ar căuta proprietarul și i-ar înapoia suma inițială într-o baie de mulțime ca să vadă toată lumea ce cinstit e el. Cei de la "Cațavencu" ar demara imediat o anchetă dovedind că Băsescu a furat banii și l-ar da în judecată. Boc ar pune oamenii partidului să caute portofele pierdute prin toată țara și să le aducă la șefu' ca să relanseze economia cu ele. Geoană s-ar împiedica de ceva, pentru orice eventualitate.
  • Ion Iliescu ar păstra jumătate din bani, iar cu restul ar plăti niște mineri să îl "rezolve" pe proprietar.
  • Sorin Oprescu i-ar mulțumi public proprietarului pentru investiția făcută în viitorul cosmoport "Dristor 2". Auzind la radio, bucureștenii ar suspina blocați în trafic.
  • Emil Boc ar da cu fruntea de portofel, și în absența altor directive, l-ar ocoli și ar merge mai departe.
  • Călin Popescu-Tăriceanu ar ridica portofelul din goana motocicletei primită ca răsplată pentru că a închis ochii la "dispariția" a 20 de milioane de portofele din buzunarele românilor. Și l-ar păstra, normal.

Voi ce ziceți?

S-o gatat netu'

Iaca un articol publicat de amicul meu Sergiu Partenie pe forumul utilizatorilor români de Mac, reprodus cu acordul autorului:

La revedere IPv4, salut IPv6!

Adresele de IP pe care le folosim cu toții acuma - versiunea 4, IPv4 - cele cu număr.număr.număr.număr (129.168.1.1) - sunt pe cale să se termine. 4 miliarde părea un număr mare în 1980. Săptămâna asta asta tocmai s-a trecut de 90% alocare și statisticile (care până acum au fost corecte) spun așa:

  • la mijlocul/sfârșitul lui 2011 autoritatea centrală care distribuie adrese de IP țărilor/zonelor va rămâne fără adrese de dat.
  • la sfârșitul lui 2012 autoritățile zonale vor rămâne fără adrese de dat ISP-urilor.

Și cam din decembrie 2012 nu se va mai putea lega nici un utilizator nou la Internet.

Soluția ? Soluția există de mult - IPv6 - adresele sunt de forma HEXA:HEXA:HEXA:HEXA:HEXA:HEXA:HEXA:HEXA (2001:db8:85a3:0:0:8a2e:370:7334) și oferă 340 de miliarde de miliarde de miliarde de miliarde de adrese posibile. Cu IPv6 nu mai este nevoie de NAT, DHCP, adrese de rețea private & co. Când ai 340’282’366’920’938’463’463’374’607’431’768’211’456 de adrese posibile, nu are de ce să îți mai fie teamă că cineva îți va scana rețeaua. Considerând toate adresele de IPv4 ca volumul unui iPod, adresele de IPv6 ar fi cât toată planeta Pământ.

Problema e că IPv6 nu e compatibil cu IPv4 și trebuie ca software-ul să îl suporte.

Mac-urile știu de IPv6 din construcție. [...] Dar marea majoritate a celorlalte routere “de casă” nu știu de IPv6.

Windows XP nu știe implicit de IPv6 - e ceva opțional care trebuie instalat.
ISP-urile? Le este lene să se chinuie și cu configurațiile de IPv6. Dacă nu cere nimeni, de ce sa se chinuie ? Și utilizatorii nu știu. Și ar trebui să schimbe routerele existente cu unele mai deștepte. Și ar trebui să educe clienții... greu.

Ce ne facem?

Ne informăm și îi informăm și pe alții. Întrebăm la ISP-ul nostru când va fi disponibil IPv6. Povestim povestea și altora.

Ce să mai adaug? Sunați la ergheeșii voștri respectivi și întrebați-i ce planuri au privind trecerea la IPv6. Dacă suficienți clienți îi întreabă, poate-poate cineva o să se apuce de treabă. Dar dacă noi nu dovedim niciun interes, mai mult ca sigur se va aplica legea lui "lasă bă că merge-așa..."

Criza de minute a curierilor

O firmă românească de curierat pe care prefer s-o păstrez anonimă (indiciu: are numele ca trupa CARGO dar cu US în loc de O, deși mai bine li s-ar fi potrivit cu ES în față și T la coadă) a fost contractată să-mi livreze un colet de la București.

Curierul s-a prezentat la expeditor, a ridicat coletul, a preluat documentele și l-a trimis încoace, la Tg. Mureș unde a ajuns dupa vreo zi-două.

Mă uit "pă net" după numărul de transport și aflu că obiectul a părăsit depozitul din oraș și se află într-o mașină pe a cărei rută din acea zi mă găsesc. Așa că stau frumos și aștept.

Se face ora 12; un telefon rapid la firmă ne spune că nu pot ajuta cu nimic... dar primesc numărul de telefon mobil al curierului.

Care nu răspunde.

Se face ora 15 și știu că după 16 nu se mai fac livrări, așa că încerc din nou. De data asta îmi răspunde o voce slabă, de foarte departe, ca și cînd posesorul ei ar avea telefonul pe speaker așezat între perne pe bancheta din dreapta a unei Dacii papuc pe care o conduce.

- Păi v-am căutat și nu v-am găsit! îmi spune.

- Imposibil, zic. Sîntem 3 oameni aici și vă așteptăm de dimineață de la 9.

- Pe la 10 am ajuns și eu, șoptește doamna -- căci era o posesoare, nu un posesor. Am sunat la interfon și n-ați răspuns!

- Aici n-a sunat defel interfonul, o informez. Da' de ce nu m-ați sunat la telefon?! Că doar de-aia cereți numerele de telefon ale destinatarilor!

- Nu mai am minute, mi se replică sec.

Mă redresez din picajul stupefacției și contraatac slab:

- Păi de ce nu mi-ați dat un bip, ceva?! Că vă sunam eu...

Nu reușesc să deslușesc răspunsul, dar reușim să convenim să ne întîlnim în fața blocului peste 5 minute.

10 minute mai tîrziu doamna cu papuc parchează în dreptul meu, coboară și-mi completează actele pe botul Daciei. Nu mă abțin și întreb:

- Cum vine asta, că nu mai aveți minute?!

- Păi le-am consumat, că-s puține.

- Bun, și îmi trimiteați pachetul înapoi la București pe motiv ca dvs. ați vorbit prea mult la telefon?! Ce vină am eu că vorbiți atîta?

Ridică din umeri.

- Semnați aici și aici. Să-mi dați mărunt, că n-am.

Aproape o săptămînă mai tîrziu (adică azi-dimineață la 8 și-un pic), intru în scară și îmi văd numele pe panoul special destinat publicității care atîrnă pe peretele din interiorul scării, de după ușa cu interfon. Da, acel panou pe care nimeni nu se uită, niciodată. E o notă de transport de la aceeași firmă cu papuci și fără minute, care mă informează că am un colet:



Vă întreb, stimați domni și doamnă:

  1. Cînd mi-ați lipit fițuica?! E tot aia pentru coletul de-acum o săptămînă ori am alt colet?
  2. De ce n-ați trecut data și ora pe foaie?! Că uite, este loc destul. Să știu și eu cînd m-ați căutat, nu?!
  3. Dacă nu mergea interfonul, cum ați răzbit pînă în scară ca să lipiți fițuica (în cel mai greu vizibil loc posibil) și ce v-a oprit să bateți la ușă? Troienele de zăpadă din scara blocului, focul încrucișat de mitraliere, extratereștrii cu lasere, gripa porcină?
  4. Ce vină am eu că "vi s-au terminat minutele"?! Nu mi-ați cerut, la București, numerele de telefon tocmai ca să mă contactați la livrare?
  5. Ce înseamnă "localitatea 17-18"? Înseamnă cumva că am la dispoziție exact o oră pe zi ca să mă prezint după coletul pe care poate l-am primit? Vreți cumva să vă aduc și niște minute, recompensă pentru efort?
  6. Pe cît punem pariu că nu mai apelez la serviciile dvs. niciodată? (Sau cel puțin pînă voi avea probleme și mai mari cu firmele concurente?)

Cu stimă,

Clientul ăla mic și enervant care țopăia de frig afară lîngă Dacia dvs.

M-am vaccinat

Ieri m-am vaccinat.

A durat fix 2 secunde, m-a usturat puțin fix jumătate de oră. N-am murit, nu mi-au crescut picioare în plus, nu am trecut la Windows. Sînt perfect normal și mă simt excelent.

Vaccinați-vă!

P.S. Dacă cineva are vreun argument anti-vaccinare care să nu înceapă cu una din următoarele:
  • am citit pă net...
  • io nu mă vaccinez niciodată din principiu...
  • toate vaccinele e o prostie...
  • io refuz vaccinul ca să nu se îmbogățește producătoru'...
  • masonii/extratereștrii/ungurii vor să ne vaccinăm ca să ne poată controla mințile...
  • alte asemenea cretinisme

vă rog să mi le postați, că-s tare curios.