Celularele si cancerul

În mod excepțional, uneori postez aici ceva care nu se califică drept "bătaie de cîmpi" ci bun-simț, știință ori ambele.

Încerc să explic mai jos de ce nu se poate face cancer de la telefonul mobil. Citiți, documentați-vă singuri, dați mai departe concluziile, nu vă mai lăsați panicați de necunoscuți. Amintiți-vă că societatea secolului 21 este condusă prin Politica Fricii! Frica de încălzirea globală, de terorism, de carbohidrați, de apa de la robinet, de castraveții spanioli, de marele cutremur, de 2012, de cel mai periculos virus clasificat de Microsoft, de bubuli, de masoni și de Drosophila. Singura noastră apărare în fața avalanșei de motive de panică este bunul simț și documentarea personală, precum și refuzul de a face parte din campaniile panicarde trimițîndu-le mai departe ("că cine știe...").

Mecanismul prin care o celulă vie este influențată de radiație necesită ca fotonii care compun acea radiație să aibă suficientă putere (energie) ca, atunci cînd se ciocnesc de atomii care compun moleculele celulei vii, să producă modificări.

De o asemenea treabă sînt capabile numai radiațiile ionizante, ele fiind caracterizate de energii suficient de mari pentru asta. De-aia există tratamentele așa-zis ionizante, în care anumiți ioni se introduc în organism în scopuri curative.

În spectrul electromagnetic (un fel de top al radiațiilor în funcție de frecvența lor), abia de pe la ultraviolete în sus se poate vorbi de ionizare. (Despre spectrul electromagnetic, de pildă, aici).

Telefoanele mobile emit microunde, adică unde care oscilează atît de repede încît distanța între două dealuri peste-o vale este de ordinul milimetrilor. Se vede ușor că microundele se află în acest "top" mult, mult mai jos decît ultravioletele.

Mai exact, telefonia mobilă funcționează la frecvențe de pe la 800 MHz pînă pe la 2 GHz și ceva. Radiația de 3 GHz deține un nivel energetic de circa 12.4 μeV (microelectronvolt). Dar ca ionizarea să devină posibilă este nevoie de măcar 120 eV, adică de 10 milioane de ori mai mult. Veți găsi aceste numere în tabelul din dreapta paginii pomenite mai sus. Electronvoltul măsoară energia cinetică a unui electron sau foton, sau mai pe românește, cît de mare e gaura pe care o lasă după el după ce-ți zboară prin cap.

În 60 de ani de cercetare, unicul efect demonstrat al microundelor este efectul de încălzire (la cuptoarele cu microunde, care emit cu 800 W concentrat!) Nici pomeneală de cancer. Organismele internaționale au stabilit nivelurile maxime de putere a microundelor acolo unde sînt folosite în scopuri comerciale. Nivelul SAR (Specific Absorption Rate, sau rata specifică de absorbție) maxim denotă cîți watts (wați) pe kilogram poate să rabde un om înainte să-i fie afectată sănătatea.

În SUA, limita e 1.6 W/kg SAR. În Canada e de vreo 6 ori mai mare, pentru cine știe ce motiv. Există tabele cu indicele SAR pentru multe tipuri de telefoane, de pildă acesta. E greu să găsești un telefon care măcar să se apropie de limită. Orientativ, testele de laborator au arătat că iepurii expuși la valori SAR între 100 și 140 W/kg timp de 2-3 ore au făcut cataractă. Ochii sînt cea mai expusă parte a corpului pentru că ei conțin numai capilare, care fiind foarte subțiri nu pot asigura o răcire eficientă.

O altă isterie care-a făcut știrile e ideea că antenele de telefonie mobilă (BTS) dăunează sănătății. Nimic mai fals! În realitate acestea sînt deosebit de sigure din punct de vedere al radiației și iată de ce.

Aceste antene emit cu puteri în jurul a 20-40 de wați. Pentru comparație, o stație de taxi emite cu 5W, dar imaginați-vă cîte taxiuri se află în jurul vostru comparativ cu antenele GSM. Dar aspectul cu adevărat important este că antenele GSM sînt strict direcționale, emițînd exclusiv într-un arc orizontal de 120 de grade (o treime de cerc), și vertical de 6-15 grade (cam a cincizecea parte dintr-un cerc). Antena de taxi, o simplă sîrmă verticală, este omnidirecțională, emițînd uniform 360 de grade, în toate direcțiile.

Aceste antene, știe toată lumea, sînt suite pe stîlpi înalți ori pe blocuri. Sper că e evident că nu pilonul în sine este antena -- el e doar un suport, complet pasiv, elementele radiante fiind cutiile dreptunghiulare ori rotunde aflate în vîrful său. Deci, ne-am putea pune problema, cît de aproape ne putem apropia de ele înainte să ne prăjim creierii și să murim în chinuri?

E momentul pentru nițică matematică. Limita specificată de standardul internațional (IEEE C95-1) de absorbție umană a frecvenței de 900 MHz este de 50 watts la metrul pătrat. Convorbirile noastre telefonice, cum țîșnesc ele din echipamentul de la baza pilonului, ajung sus în antenă cu o putere de circa 20 W, dar datorată concentrării emisiei în fața antenei după cum am scris mai sus, se obține un cîștig (amplificare) de 13 dB (decibeli), adică antena urlă de 20 mai tare, deci 20 ori 20 înseamnă 400 W.

Presupunînd această valoare ca izotropică, adică egală de jur împrejurul antenei, ne imaginăm o sferă cu centrul în antenă, a cărei arie se calculează ca în clasa a șaptea: 4πr² (ne interesează suprafața întrucît aceasta intră în indicele maxim de care vorbeam mai sus, de 50 W/m²).

Deci, puterea transmisiei raportată la suprafața unei sfere imaginare în jurul antenei care delimitează locul unde absorbția este periculoasă pentru om se exprimă în funcție de r, raza acestei sfere, astfel:

400 (W) / 4πr² = 50 (W/m²)

Ceea ce dă o valoare în metri pentru r = 0.636.

Cu alte cuvinte, la 900 MHz, tre' să stai agățat din elicopter în fața cutiei din vîrful stîlpului de pe culmea dealului la cel mult 63 de centimetri pentru a fi afectat negativ de emisia radio. Localnicii care acuzau coșmaruri și dureri de cap pe antena GSM aflată la un kilometru băteau cîmpii într-un mare fel.

Sigur, nu spune nimeni că telefoanele celulare aduc sănătate și virtute și tratează bătăturile și diareea, dar pur și simplu nu există o conexiune logică, științifică, între folosirea lor și apariția cancerului.

Bunul-simț ne spune că dacă sistemul GSM ar încuraja apariția cancerului la cap, omenirea ar trebui să cadă secerată și cancerul la cap să fie cauza numărul 1 a decesului pe planetă -- avînd în vedere adopția globală enormă a telefoniei celulare. Acest lucru însă pur și simplu nu se observă în practică, deși vorbim la celulare deja de vreo 15 ani.

Încă o chestie. Cică dacă folosești un hands-free cu fir, ești și mai expus, că-ți suie canceru' pe sîrmă direct în ureche, și mai aproape de creier. Inducția, că la asta se referă "geniile" care susțin așa ceva, funcționează pe cu totul alte principii și undele radio nu se agață ca lianele de orice fir pe lîngă care trec. În plus, telefoanele celulare emit întotdeauna înspre spate, ca să consume mai puțin, deci aspectul direcțional de care vorbeam mai sus se aplică și aici.

Și încă o chestie. E suficient să pronunți cuvîntul "radiație" că lumea se încuie în casă și trage obloanele. Televiziunile, radiourile produc incomparabil mai multă radiație decît telefonia celulară; ba chiar aproape orice obiect, chiar și o piatră, emană radiație reziduală. Radiație nu înseamnă Cernobîl, pericol și moarte. Chiar și oamenii emit radiații și au făcut-o dintotdeauna.

Fără să vreau să vă încurajez să stați toată ziua cu telefonu' la ureche, vreau doar să explic de ce atunci cînd trebuie s-o faceți nu e cazul să vă temeți de consecințe negative de genul tumorilor canceroase. Avem destule lucruri în jur de care trebuie cu adevărat să ne ferim; panica indusă artificial e musai să fie unul dintre ele.

Cel care îmi cere, fără explicații, să mă tem de celularul meu este mai suspect decît celularul în sine. Să judecăm deci cu capetele din dotare și să nu luăm de bune toate indicațiile de panică ce ne bombardează!