Garaj

- Cumva tocmai plecați, vă rog? întreb din mers, zîmbind, pe tipul care se apropie grăbit de Renault-ul parcat în fața garajului meu.
- Ha?
- Aș dori să ies și eu.
- Așa, și?
- E mașina dvs.?
- Ce treabă ai tu?
- Ați parcat-o la garajul meu și vreau să ies.
- Și? Spune frumos "vă rog" și după aia mai vedem.

Tipul e bine făcut, tuns scurt, în pantaloni de stofă și cămașă albastră. Mașina are număr de București. Trag aer în piept.

- Păi cu asta am început. V-am întrebat "tocmai plecați, vă rog?"
- N-am auzit. Deschide naibii gura cînd vorbești!

Ridic din sprîncene, dau ocol mașinii și în timp ce scot telefonul din buzunar, mă aplec ostentativ să citesc numărul mașinii. Apoi mă întorc cu spatele și aștept "să sune". Tipul vine la mine.

- N-am auzit, eu stau de 10 ani aici și garajul ăsta e mereu gol, zice el.
- Păi, acuma nu mai e gol, spun eu lăsînd telefonul jos.
- Te rog să mă scuzi, am o zi proasta, plec acuma. Eu chiar aici stau, Laci mă cheamă. Și-mi întinde mîna.
- Alex, zic eu și răspund la salut.
- No, scuză-mă. Acuma l-ai închiriat? Cît dai pe el, dacă pot să întreb?

După aia și-a mutat mașina. Concluzia 1: uneori ajută să ai sprîncene și telefon. Concluzia 2: bullies really are insecure.