Garaj

- Cumva tocmai plecați, vă rog? întreb din mers, zîmbind, pe tipul care se apropie grăbit de Renault-ul parcat în fața garajului meu.
- Ha?
- Aș dori să ies și eu.
- Așa, și?
- E mașina dvs.?
- Ce treabă ai tu?
- Ați parcat-o la garajul meu și vreau să ies.
- Și? Spune frumos "vă rog" și după aia mai vedem.

Tipul e bine făcut, tuns scurt, în pantaloni de stofă și cămașă albastră. Mașina are număr de București. Trag aer în piept.

- Păi cu asta am început. V-am întrebat "tocmai plecați, vă rog?"
- N-am auzit. Deschide naibii gura cînd vorbești!

Ridic din sprîncene, dau ocol mașinii și în timp ce scot telefonul din buzunar, mă aplec ostentativ să citesc numărul mașinii. Apoi mă întorc cu spatele și aștept "să sune". Tipul vine la mine.

- N-am auzit, eu stau de 10 ani aici și garajul ăsta e mereu gol, zice el.
- Păi, acuma nu mai e gol, spun eu lăsînd telefonul jos.
- Te rog să mă scuzi, am o zi proasta, plec acuma. Eu chiar aici stau, Laci mă cheamă. Și-mi întinde mîna.
- Alex, zic eu și răspund la salut.
- No, scuză-mă. Acuma l-ai închiriat? Cît dai pe el, dacă pot să întreb?

După aia și-a mutat mașina. Concluzia 1: uneori ajută să ai sprîncene și telefon. Concluzia 2: bullies really are insecure.

9 comentarii:

Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
 

hihi
Tre sa vorbesti "bully" ca altfel... :)

To a bully, a bully and a half

Well done, bro, I'm proud of you (as always)

 

Dragut sf-ul, dar totusi...proprietar bine facut (dar sensibil, invins de o simpla miscare din sprancene), cu masina inmatriculata in Bucuresti, care sta de 10 ani in Tg Mures, pe numele sau de prezentare...Laci?

 

Ciumpalakule, apreciez scepticismul. Habar n-am de ce mașina e din București (a mea e cu numere de Alba), iar Laci e unul dintre cele mai comune nume din oraș.

Se pare că omul are un magazin iar în beciul blocului ține depozitul; garajul fiind chiar lîngă ușa de acces, o folosea pentru aprovizionare.

Vrei să postez o poză cu omul lîngă mașină, eventual cu autograf? :)

 

Nicidecum, desi sunt sigura ca pt un astfel de caracter, omul ar fi facut o exceptie, si s-ar fi lasat imortalizat.Si pt ca postarea dvs a fost o confirmare in plus a faptului ca nu va plac bucurestenii(dvs, ardelenilor, in general),simt nevoia sa va marturisesc ca e foarte posibil ca nici ei sa nu va placa.
Numai bine!

 

Îmi cer scuze pentru asumpția genului masculin în răspunsul precendent (atîta numai că "ciumpalak" nu prea sună a fată).

Între timp relațiile mele cu Laci (în buletin, Ladislau) s-au mai încălzit, astfel că de Crăciun chiar ne-am urat sărbători fericite prin geamurile mașinilor. El însă nu e bucureștean, doar talonul mașinii firmei dumisale.

Cît despre generalizarea aprecierii între cele două categorii de români delimitate geografic, probabil ca orice generalizare e nițel exagerată. Am foarte mulți prieteni bucureșteni pe care îi apreciez enorm, iar la rîndul meu știu că accentul meu specific mi-a deschis foarte multe uși din capitală, tocmai pentru că eram automat perceput ca fiind ceva mai cinstit. (Dacă respectivii ușieri s-au înșelat sau ba, asta e altă discuție...)

 

Nu-i bai! I only fight people my size, deci nu ma deranjeaza confuzia ;). Uneori domnii raspund cu o anumita condescendenta doamnelor(hmm, discutabil si acest aspect).
Cat despre amabilitatea bucurestenilor, te asigur ca nu-i cu mult diferita de cea a ardelenilor. Depinde de usile la care bati si de cei care-s in interior.
Ma bucur ca relatiile dintre tine si Laci s-au imbunatatit- inseamna ca omul chiar avea o zi proasta!!

 

Mă bucur că deduci că avea o zi proastă -- înseamnă că nu mai crezi că e ficțiune :)

 

Am fost un pic rautacioasa. Ca tot n-aveam nimic mai bun de facut. :P