luni,
1

Epitaf

De Liliana Mărginean, surioara mea de peste mări și țări. Lectură plăcută!Ieșise de pe autostradă și mașina zumzăia acum fericită pe un drum de țară. Încă nu știa unde urma să ajungă, dar era doar o chestiune de timp. Radioul încă avea recepție bună, și-i dădea înainte cu cîntecele englezești la modă. Sau poate erau cântate de români, dar Dumnezeu îi mai știe în ziua de azi. Tot o apă și-un pământ. Nu înțelegea perfect, dar nu conta, făcea puțină gălăgie, atât cât să-l mai calmeze. Deși nu mâncase încă pe ziua de azi, nu ii era foame, și deocamdată depășise fără să se oprească toate restaurantele (in ultima vreme apăreau ca ciupercile dupa ploaie), cârciumile și prăvăliile din cale. În ...