Locuri de respirat: Salina de la Praid.

Din seria "Locuri de respirat", azi voi vorbi despre salina din orașul Praid, oraș în care îmi petrec o microvacanță.

În perioada asta stațiunea e aglomerată, mașinile-s parcate atît de aproape una de alta că se simte efectul Casimir între ele, o grămadă de lume fumează și asta nici măcar nu descurajează miile de viespi.

În contrast cu starea de-afară, la 140 de metri sub munte se află o mină de sare, unde e răcoare (cam 15 grade) și fumatul e cu desăvîrșire interzis.

Aici poți savura un Tiramisu la restaurant ori la cafenea, poți să te dai pe net ori să privești liniștit ultimul episod din Eureka, poți să joci tenis ori badminton ori, dacă ești prea tînăr ca să citești acest blog, să te destrăbălezi într-un parc baban de distracție pentru copii.



Alte opțiuni: muzeu, băi termale, galerii de artă ori chiar o cramă.



Mai poți să intri într-o capelă originală și să zici "Doamne, îți mulțumesc că m-ai adus într-un loc unde pot respira liniștit cît vreau eu" sau, dacă te duce capul ceva mai puțin, să lingi pur și simplu pereții (probabil acolo unde i-au mai lins cîteva mii de turiști).



Accesul în salină se face cu autobuzul, dar în rest este loc destul și e plin de semne cu "fumatul interzis". Aerul e deosebit de curat și încărcat de săruri sănătoase sărate și saline, astfel că între două linguri cu ciorbă nu ești obligat să respiri scurt și rar pentru că la masa alăturată două fufe au ajuns la a 8-a țigară. ("Vai, bietul antifumător, cum nu poate el respira!")

După cum se vede, abia în fundul pămîntului mai este loc pentru noi, cei (normali) care nu sugem fum în mod voluntar din tuburi de hîrtie.

Ar fi o idee: pentru o zi, să scoatem toate semnele împotriva fumatului, și după ce se umple mina cu fumători, să închidem poarta...